Mergi la conţinutul principal

Pentru pacienți

Imunitatea - cum funcționează

Imunitatea - cum funcționează

Imunitatea (latină immunitas - eliberare) este capacitatea organismului de a-și menține integritatea și identitatea biologică prin recunoașterea și îndepărtarea substanțelor, celulelor și a microorganismelor străine.

Imunitatea sau sistemul imunitar este un sistem al corpului, care îl protejează de toate organismele străine din exterior (viruși, bacterii, ciuperci etc.) și controlează distrugerea celulelor proprii îmbătrânite sau deteriorate (de exemplu, imunitatea este cea care ne protejează de celulele tumorale). Pentru ca celulele imune să nu distrugă celulele propriului corp, există și o toleranță imunologică (un sistem de recunoaștere ”propriu/străin”).

Într-un corp sănătos, toate verigele imunității funcționează concordant: protecție împotriva infecțiilor, imunitate antitumorală, fenomenul toleranței imunologice.

Sistemul imunitar protejează organismul împotriva infecțiilor la mai multe niveluri.

 

Prima linie de apărare a sistemului imunitar este bariera, care previne pătrunderea microbilor în organism. Corpul este protejat de pătrunderea agenților patogeni de mai multe bariere de suprafață: mecanice, chimice și biologice.

Pielea este scutul principal  al corpului, o barieră fizică. Membranele mucoase prezente în căile respiratorii și tractul digestiv opresc, de asemenea, pătrunderea agenților patogeni nocivi. Membranele mucoase ale tractului respirator, ale tractului digestiv, ale sistemului urinar sunt acoperite cu secreții mucoase - substanțele străine și microorganismele sunt ”lipite” și sunt îndepărtate din corp cu aceste secreții mucoase; în plus, secrețiile mucoase conțin substanțe cu activitate antimicrobiană, antivirală și antifungică (de exemplu, lizozima, un agent antibacterian); Un rol important îl are bariera biologică, formată de bacteriile simbiotice, care locuiesc pe suprafețele pielii și mucoaselor.

Microorganismele și toxinele care au depășit cu succes barierele de protecție fizică ale corpului se confruntă cu o rezistență din partea sistemului imunitar înnăscut. Răspunsul imun înnăscut este de obicei declanșat după recunoașterea agentului străin.

Fagocitoza

Răspunsul imun înnăscut este, de asemenea, declanșat prin recunoașterea semnalelor de la celulele deteriorate din corp sau celulele aflate în stres. Sistemul imunitar înnăscut este nespecific și oferă un răspuns la o gamă largă de agenți patogeni, indiferent de proprietățile lor specifice, dar nu oferă protecție pe termen lung împotriva agentului patogen.

Cel mai important rol în funcționarea imunității înnăscute îl joacă leucocitele (celulelel albe ale sângelui). Printre leucocitele imunității înnăscute, se disting fagocitele (macrofage, neutrofile, celule dendritice), mastocitele, bazofilele, eozinofilele și celulele natural-killer. Aceste celule recunosc celulele patogene și le omoară. Au capacitatea de fagocitoză, adică ”înghițirea” agenților patogeni. Fagocitele „patrulează” corpul în căutarea celulelor patogene sau migrează direct spre focarul infecției în direcția indicată de gradientul de concentrație de citokine. Celulele imune înnăscute joacă un rol important în dezvoltarea organelor limfoide și activarea imunității adaptive.

Sistemul imunitar adaptativ

Dacă agentul patogen depășește răspunsul imun înnăscut, acesta se confruntă cu următoarea linie de apărare - sistemul imunitar adaptativ (dobândit sau specific). Un sistem imunitar adaptiv oferă un răspuns imun specific împotriva unui agent patogen specific. După ce agentul patogen a fost distrus, sistemul imunitar adaptiv „îl reține” cu ajutorul memoriei imunologice, datorită căruia, la o întâlnire repetată cu acest agent patogen, organismul poate dezvolta rapid un răspuns imun specific împotriva acestuia, prevenind dezvoltarea infecției.

Celulele de imunitate adaptive sunt reprezentate de un grup specific de leucocite - limfocite, care sunt subdivizate în limfocite T (celule T) și limfocite B (celule B).

Există trei populații principale de celule T: celulele T-killer, celulele T -helperi și celulele T-regulatoare. Celulele T-killer ucid celulele infectate și deteriorate. Celulele T-helperi reglează răspunsurile imune adaptive și dobândite. Celulele T-regulatoare, cunoscute anterior sub numele de celule T-supresoare, suprimă funcția și proliferarea celulelor T, prevenind dezvoltarea bolilor autoimune.

Celulele B sunt celulele care recunosc antigenele. Celula B activată începe să multiplice și celulele descendente ale acesteia, numite celule plasmatice, secretă milioane de molecule de anticorpi specifici. Anticorpii circulă în sânge și limfă, se leagă de celulele agentului patogen și le marchează pentru distrugere de către fagocite și proteinele ​​complementului. Anticorpii pot și ei înșiși proteja organismul prin legarea și neutralizarea toxinelor bacteriene sau prin concurență cu viruși și bacterii pot preveni infectarea celulelor.

Imunitatea activă poate fi creată artificial și prin vaccinare. Principiul principal al vaccinării sau imunizării este introducerea în organism a antigenului unui anumit agent patogen pentru a dezvolta imunitate specifică împotriva acestuia fără a face boala. Vaccinarea este unul dintre cele mai reușite exemple de manipulare a sistemului imunitar pentru a proteja împotriva unei varietăți de boli infecțioase. Majoritatea vaccinurilor împotriva infecțiilor virale conțin viruși atenuați vii, iar multe vaccinuri împotriva bolilor bacteriene se bazează pe componente necelulare ale microorganismelor, de exemplu, componente inofensive ale toxinelor.

Rezistența agenților patogeni

Succesul oricărui agent patogen depinde de cât de ușor poate depăși barierele sistemului imunitar al organismului. Prin urmare, agenții patogeni au dezvoltat mai multe mecanisme care îi ajută să evite sau să distrugă sistemul imunitar. Bacteriile înving adesea barierele de apărare a organismului prin eliberarea enzimelor care le distrug.

Unii agenți patogeni, cum ar fi agenții patogeni intracelulari, scapă de răspunsul imun „ascunzându-se” în interiorul celulelor gazdă. Astfel de agenți patogeni își petrec cea mai mare parte a ciclului de viață în interiorul celulelor gazdă, unde sunt protejați de acțiunea celulelor imune, a anticorpilor și a sistemului complementului. Agenții patogeni intracelulari includ viruși, unele bacterii și chiar eucariote (plasmodia malariei Plasmodium falciparum și protozoare din genul Leishmania). Unele bacterii, cum ar fi Mycobacterium tuberculosis, trăiesc în interiorul unor capsule care le protejează. Mulți agenți patogeni eliberează substanțe care anulează răspunsul imun sau îl redirecționează în direcția greșită. Unele bacterii patogene formează biofilme în care toate celulele bacteriene sunt protejate în siguranță de acțiunea sistemului imunitar. Biofilmele sunt produse de așa agenți patogeni umani, cum ar fi Pseudomonas aeruginosa și Burkholderia cenocepacia. Alte bacterii sintetizează proteinele de suprafață care leagă anticorpii și îi inactivează; exemple sunt proteina G din bacteriile din genul Streptococcus, proteina A din Staphylococcus aureus și proteina L din Peptostreptococcus magnus.

Mecanismele de evitare a răspunsului imun adaptiv sunt mai complexe. Cea mai simplă dintre acestea este variația antigenică, datorită căreia părți neesențiale ale antigenului de suprafață se pot schimba rapid. De exemplu, în HIV, proteinele învelișului viral necesare pentru a intra în celula țintă se schimbă permanent. Modificările frecvente ale antigenelor pot explica eșecul dezvoltării unui vaccin împotriva acestui virus. Un mecanism similar de variație a proteinelor de suprafață este utilizat de parazitul unicelular eucariot Trypanosoma brucei, ceea ce îl face cu un pas înaintea sistemului imunitar. O altă strategie frecvent utilizată este mascarea antigenului. Astfel, virionii HIV, atunci când sunt separați de celulă, se înconjoară cu o membrană lipidică provenită din membrana celulei gazdă, ceea ce face mai dificil pentru sistemul imunitar recunoașterea lor ca orgabisme străine.

Cum să întărim ”imunitatea scăzută”

Dacă te îmbolnăvești brusc, asta nu înseamnă deloc că „imunitatea a scăzut”. Acest lucru indică faptul că proprietățile de protecție ale corpului au scăzut, lucru care trebuie tratat, dar totul este în ordine cu imunitatea. Uneori percepem greșit infecțiile virale respiratorii acute ca dereglări ale funcționării sistemului imunitar. De exemplu, în cazul copiilor frecvent bolnavi care se îmbolnăvesc de peste 4-6 ori pe an. De fapt, acest lucru se poate datora începutului vizitării grădiniței (copiii interacționează cu flora altor copii și se îmbolnăvesc, ceea ce nu este o patologie), infecțiilor persistente netratate în nazofaringe, aportul necontrolat de antibiotice „pentru fiecare strănut”. Luarea imunomodulatoarelor, în acest caz, transformă cursul infecției într-o formă subacută, cu agravări  periodice.

Deci, cum ne putem ajuta sistemul imunitar? Imunitatea unei persoane sănătoase nu are nevoie de intervenție. Este necesar să creați condiții pentru funcționarea sa normală.

Există mai multe recomandări pentru a ajuta la menținerea funcției   normale a imunității

  1. Nu neglijați programul de imunizare, inclusiv vaccinarea anuală împotriva gripei.
  2. Alimentație adecvată în ceea ce privește cantitatea și compoziția nutrienților, vitaminelor și microelementelor (cu accent pe proteine, care este principalul material de construcție pentru celulele sistemului imunitar).
  3. Asigurați-vă un somn normal. În timpul somnului se formează noi celule imune.
  4. Stresul trebuie evitat deoarece duce la scăderea rezistenței corpului. Opinia că o bună dispoziție este cheia sănătății nu este un mit, deoarece sistemele noastre imune, nervoase și hormonale interacționează constant.
  5. Mențineți o formă fizică bună, petreceți mai mult timp în aer liber. O bună circulație a sângelui permite celulelor sistemului imunitar să ajungă în toate colțurile corpului nostru și să își îndeplinească funcția de protecție.
  6. Tratează la timp și complet orice boli infecțioase. Natura însăși a creat mijloace sigure pentru a combate infecțiile și a întări imunitatea organismului - plantele medicinale. Imupret este un complex de plante gata preparat in acest scop, creat de compania germană Bionorica.